Majoritatea stelelor din Calea Lactee îşi duc viaţa în discul sau, în nucleul galaxiei. Cu toate acestea, alte sute de milioane se rotesc în jurul galaxiei, în asa-numitele roiuri globulare. Roiurile globulare, asa cum sugerează si numele lor, sunt aglomerări de stele de forma aproximativ sferica (mult mai mari decat roiurile deschise), avand de obicei diametre cuprinse între 100 si 300 de ani-lumina si conţinand între cateva zeci de mii si cateva milioane de stele fiecare. Aproape toate aceste stele sunt străvechi, depasind varsta de 10 miliarde de ani. Roiurile globulare orbiteaza Calea Lactee pe trasee foarte eliptice, foarte inclinate fata de planul galactic, pe care il traverseaza pe masura ce se misca. Calea Lactee gazduieste in jur de 150-200 de astfel de roiuri, dar ele nu sunt specifice galaxiei noastre, putand fi observate si pe orbitele altor galaxii, cu trasee eliptice sau spirale.



Gaurile negre sunt probabil cele mai enigmatice dintre obiectele astrofizice. Se crede ca se formeaza din acele nuclee stelare care, atunci cand au ramas fara combustibil nuclear si au expulzat cea mai mare parte a masei stelei, inca mai contin materie echivalenta cu cea a peste trei mase solare. Cu atat de multa materie adunata la un loc si fara un motor central care sa o impinga in exterior, nu exista nici o forta cunoscuta care sa poata preveni colapsul stelei intr-un singur punct. Gravitatia sa o consuma in totalitate si devine o gaura neagra. Prin definitie, gaurile negre nu emit lumina si niciun fel de radiatie. Cu toate acestea, astronomii sunt siguri ca au gasit indirect unele gauri negre de masa stelara, de obicei in sistemele duble, unde acestea atrag materie de la tovarasele lor mai putin norocoase. Supergiganta albastra numita Cygnus X-1 orbiteaza aproape sigur o gaura neagra.



  1. 16 Cygni B este o stea portocalie, asemanatoare intrucatva cu Soarele. Se numara printre stelele despre care se stie ca gazduiesc o planeta extrasolara. Planeta are masa de aproximativ 1,5 ori mai mare decat a lui Jupiter si se roteste in jurul lui 16 Cygni B in 789,9 zile, la o distanta de numai 1,67 unitati astronomice (UA). Planeta este o giganta gazoasa de culoare albastra. Steaua-parinte 16 Cygni B face parte dintr-un sistem dublu. Partenera sa indepartata se afla la o distanta de 700 UA.
  2. Pitica bruna 2M1207 este ''parintele'' unei planete rosii care are masa de cinci ori mai mare decat al lui Jupiter si se afla aproape de doua ori mai departe de ''parintele'' sau decat este Neptun fata de Soare.



  1. Stele variabile: E posibil ca stelele sa para constante si neschimbate, insa multe dintre ele sunt variabile-isi schimba in timp emisia luminoasa. Unele variabile sunt extrinseci, ceea ce inseamna ca stelele par a-si schimba stralucirea din cauza unor factori cum sunt rotatia si miscarea orbitala. Dublele care se eclipseaza sunt un astfel de exemplu. Exista si variabile intrinseci care isi moduleaza luminozitatea fizica reala. Uneori, stralucirea unei variabile intrinseci se schimba periodic, asa cum se intampla cu stelele Mira, Cefeidele si RR Lyrae. Dar uneori stralucirea este aperiodica si imposibil de estimat, ca atunci cand o stea se lumineaza brusc datorita, probabil, palpairii sau a altei activitati.
  2. Stelele duble cu eclipsa: Unele stele a caror luminozitate pare sa varieze, de fapt nu variaza in mod intrinsec. O astfel de clasa de stele sunt stelele duble cu eclipsa. Asa cum Luna trece din cand in cand prin fata Soarelui, producand o eclipsa, la fel cele doua stele dintr-un sistem dublu de stele pot trece una prin fata celeilalte, determinand nivelul luminii sa scada cu regularitate.
  3. Stelele RR Lyrae: O alta clasa importanta de stele variabile este reprezentata de stelele RR Lyrae. Ca si Cefeidele, acestea sunt gigante pulsatorii galbene-albe fiind utilizate ca etaloane cosmice. Cele mai multe au aproximativ aceeasi magnitudine absoluta. Prin urmare, comparand doua stele de acest fel, astronomii pot determina cu usurinta distantele lor relative.



  1. Proxima Centauri : Proxima este o stea de tip M5.5V, este o pitica rosie, cel mai des tip de stea din Univers. Piticele rosii sunt mici si palide, iar Proxima Centauri nu face exceptie de la aceasta regula. Este de 20.000 de ori mai putin stralucitoare decat Soarele si de 7 ori mai mica decat Soarele. Se vede cu ajutorul telescopului- in ciuda faptului ca este steaua cea mai apropiata de Sistemul Solar, aflandu-se la o distanta de 4,22 ani-lumina.
  2. Sirius A: Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cer asa cum este vazuta de pe Pamant, este de fapt o stea binara (dubla) (imaginea de mai sus). Cea mai mare si mai luminoasa din pereche, cunoscuta sub numele de Sirius A, este o pitica de tip A1V, ceea ce inseamna ca este albastra-alba si are o temperatura la suprafata de aproximativ 10.000 de grade C. Este cam de 1,7 ori mai mare decat Soarele.
  3. Sirius B: Sirius B, partenera binara a lui Sirius A, este o pitica alba de clasa spectrala DA2, fiind nucleul mort al unei stele care odata a fost foarte mare. Are doar 0,8% din diametrul Soarelui, fiind mai mica si decat Pamantul. In mod curios, cu cat o pitica alba este mai masiva, cu atat este mai mica, datorita efectelor zdrobitoare ale gravitatiei sale mari.
  4. Soarele: Soarele este o pitica galbena de marime medie, de clasa spectrala G2V, temperatura sa la suprafata fiind de aproximativ 5.500 grade C.
  5. Rigel: Rigel este o supergiganta albastra stralucitoare din Orion, de tip spectral B8I. In ciuda faptului ca se afla la o departare de 770 ani-lumina, este atat de luminoasa- de 40.000 de ori mai luminoasa decat Soarele si de 50 de ori mai mare decat acesta- incat dintre toate stelele pe care le vedem pe cer se claseaza pe locul 7 ca luminozitate. Rigel pare o pitica in comparatie cu cele mai mari stele, supergigantele rosii, precum Antares sau Scorpion, care este de cel putin de 400 de ori mai mare decat Soarele.
  6. Arcturus: Aceasta stea, aflata la o distanta de 37 de ani-lumina, este cea mai stralucitoare din partea nordica a ecuatorului a ecuatorului celest si a patra dintre cele mai vizibile stele de pe cer. Arcturus este o giganta portocalie, de tip spectral K1 5III, fiind cu aproximativ 1.500 de grade C mai rece decat Soarele, dar avand dimensiunea de 25 de ori mai mare decat acesta si, prin urmare, fiind mult mai luminoasa.


1) Sistemul nostru Solar a luat nastere in cadrul unui nor intunecat de gaze si praf interstelar denumit nor molecular. 2) Vartejurile din interiorul norului au initiat colapsul sau gravitational, transformandu-l , in doua milioane de ani intr-un disc. 3) Imediat, materia care alcatuia discul a inceput sa se aglomereze in bulgari solizi denumiti planetezimale, 4) ,care, la randul lor, au fuzionat in bucati de marimea Lunii, denumite planetoizi. 5) Sistemul Solar s-a format in mare masura dupa o perioada cuprinsa intre 30-50 milioane de ani, 6), dar resturile au continuat sa cada pe planete in timpul perioadei numita marele bombardament (imaginea de mai sus), care a durat mai bine de un miliard de ani. Sistemul Solar s-a schimbat foarte putin in ultimele miliarde de ani, dar aceasta stare de echilibru nu va dura la nesfarsit. 7) Peste aproximativ sapte miliarde de ani, Soarele avand hidrogenul consumat, se va transforma intr-o giganta rosie, inghitind planetele Mercur, Venus si Pamant. 8) La scurt timp dupa aceasta, straturile exterioare ale Soarelui se vor desprinde, formand o nebuloasa planetara. 8) Cand aceasta se va stinge, tot ce va ramane va fi o pitica alba, stearsa ca si planetele care au supravietuit.

A apărut o eroare în acest obiect gadget